A chiazza ri Carini
Cì nascivi ‘nta sta chiazza
e canusciu i balati,
sciddicusi quannu chiuovi
portanu cavuru ‘nta staciuni.
E canusciu puru ‘i facci:
cavaddara e abbianchini,
lagnusazzi e scimuniti,
vastasuna e uomini ri panza,
burgisieddi e muratura.
Pi la festa ru Signuri
genti currievanu pumpusi,
fimmini belli allicchittati
e masculi frischi ri varbieri.
Vecchi stanchi assittati
ravanzi a puorta alla sira
cuntavanu cunta e storii luntani,
ri guerra, ri nicessità e ri fami.
Mi ricuordu picciriddi menzu ‘a strata
chi iucavanu a accusciari,
vecchi a lu Miramari
chi carti manu, bistimmiari.
A ruminica chi fiesta!
Tutti a missa ri monsignuri,
poi ri cussa a casa a manciari:
pasta a furnu a tigghi sani
e cannuola ri nni Mignanu.
Passa tuttu !
Cancia u tiempu
e ‘cca nienti arrisieri:
mistieri, facci e putiara
sinnaci, prucissioni e bannieri.
Canciaru i lampiuna,
i balati e puru i chistiani
ma chista è a chiazza ri Carini
unni vogghiu muriri.
Pino Mignano – 24 maggio 2018
Lascia un commento